Workshop foto în Ceahlău (9-12 mai 2013)

Trezirea la şase ‘jumate, bagaje, rucsaci foto, trepiezi, alţi rucsaci cu haine de schimb şi de ploaie, micul dejun şi… la drum.

CONCEPŢIE CREATIVĂ, alături de GRAFIX STUDIO, a organizat un workshop de fotografie în Masivul Ceahlău, în perioada 9-12 mai 2013. Workshopul a fost destinat fotografilor amatori, doritori să deprindă tehnica fotografică de bază într-o locaţie mereu surprinzătoare.

Prima zi – teoria

Workshop de fotografie în Ceahlău (9-12 mai 2013)

Am pornit spre Ceahlău într-o zi de joi, spre prânz, şapte persoane în două maşini burduşite cu aparate de fotografiat, trepiezi şi rucsaci de munte. Prima oprire – Pensiunea Cruşitu din Izvorul Muntelui, la poalele Masivului Ceahlău. După cazare şi o scurtă acomodare la bere pe terasă, ne-am strâns în sala de prezentare pentru demararea oficială a workshopului. Prima parte – teoria: ISO, diafragmă, timp de expunere, balans de alb, HDR, încadrări, compoziţii, culori etc. Noi am prezentat, ei au ascultat, au întrebat, au descoperit noi funcţionalităţi, cu aparatele în mână. După masa de seară ne-am reîntâlnit pentru a doua parte a prezentării, făcând şi un inventar al aparaturii cu care urma să plecăm a doua zi pe munte.

A doua zi – practica

Trezirea la şase ‘jumate, bagaje, rucsaci foto, trepiezi, alţi rucsaci cu haine de schimb şi de ploaie, micul dejun şi… la drum. Am ales să urcăm Ceahlăul pe traseul numit “Jgheabul cu hotar”, cel mai scurt şi mai abrupt dintre cele recomandate turiştilor. Cer senin, şanse de ploaie zero – condiţii excelente pentru o tură la munte. Pe harta primită la intrarea în rezervaţie timpul estimat de urcare era 3 ore (hm… probabil că Administraţia Parcului Naţional Ceahlău n-a calculat pauzele foto…). Ne-am oprit să ne tragem sufletul la Stânca Dochiei şi să ne reîncărcăm sticlele cu apă din izvorul de la baza ei.

Apa rece ca gheaţa ne-a mai înviorat şi după juma’ de oră de odihnă am continuat urcuşul spre Cabana Dochia. Am ajuns în jurul orei 13.30 şi ne-am grăbit să ne cazăm şi să mâncăm de prânz. Ne-am odihnit puţin, unii în cameră, alţii pe iarba din faţa cabanei experimentând cu aparatul foto cele aflate cu o seară înainte. Pe la 6 seara ne-am reunit şi am început urcuşul spre Cabana Meteo, locul de unde urma să fotografiem şi apusul de soare. Traseul e lejer şi l-am făcut cu aparatele în mână şi cu multe pauze foto.

Noaptea la Dochia

Lumina soarelui spre apus e de nepreţuit… Curajoşii au urcat până pe Vârful Toaca. Ceilalţi ne-am mulţumit să fotografiem lanţurile de munţi aliniate la nesfârşit unul în spatele celuilalt, până la cer. Am surprins cu toţii momentul în care soarele a coborât sub linia orizontului şi am profitat din plin de lumina caldă şi de umbrele lungi ce ne înconjurau. Odată cu soarele, temperatura aerului a scăzut aproape brusc şi, înfriguraţi, ne-am strâns trepiezii şi aparatele şi ne-am întors la cabană. Dochia e o cabană veche, oarecum renovată, cu un minim de confort, dar care păstrează încă din spiritul împătimiţilor montaniarzi. Am luat destul de rapid cina şi ne-am încălzit cu renumitul ceai din plante. Au urmat apoi fotografiile în noapte cu cerul înstelat şi luminile din vale, unde casele din Izvorul Muntelui păreau că ar fi la sute de km distanţă. Noaptea a fost scurtă…

Ziua a treia – concluziile

La 4.30 trezirea. Cafeluţa făcută de băieţi în pahare de plastic a fost din plin apreciată de toată lumea. Dimineaţa era destul de rece şi îmbrăcaţi bine am ieşit să prindem răsăritul. Cerul începuse să se lumineze deja şi ne-am instalat chiar în faţa cabanei aşteptând cu mâinile îngheţate pe aparatele foto să surprindem momentul în care apare soarele. Lumina se schimba la fiecare minut care trecea şi formele din jurul nostru căpătau culori din ce în ce mai calde. Am profitat din plin şi am lungit şedinţa foto până când soarele a început să ne încălzească.

După micul dejun am început coborârea, de această dată alegând un alt traseu, mai lung dar mai spectaculos: pe la Clăile lui Miron şi prin Poiana Maicilor. Prima pauză a fost oarecum neprogramată şi ne-a fost oferită de o capră neagră pe care am surprins-o cum ne supraveghea nemişcată de pe înălţimile unui pisc. Coborârea abruptă prin jgheaburi şi grohotiş ne-a pus la grea încercare condiţia fizică, iar rucsacii păreau chiar mai grei decât la urcare. Am făcut două pauze foto: la Clăile lui Miron şi în Poiana Maicilor. Pădurea era dornică de ceva ploaie şi chiar dacă ne-a prins bine timpul frumos, am regretat că sus, la Dochia, nu am avut parte de marea de nori ce apare în dimineţile umede şi crează un spectacol ireal.

Am ajuns la pensiunea din Izvoru Muntelui după 5 ore de la plecarea de la Dochia, obosiţi, dar cu cardurile pline de fotografii. Ne-am odihnit, dar nu prea mult pentru că avem din nou treabă. Urma partea cea mai grea: selecţionarea celor mai bune dintre cadrele realizate şi analiza lor în cadrul ultimei părţi a workshopului. Ne-am descărcat cardurile pe laptopuri şi am început vizionarea. Seara a fost lungă. Am analizat, dezbătut, admirat şi prelucrat zeci de fotografii, am dat diplome de participare şi ne-am propus să ne revedem la următorul workshop.

Partenerii noştri (cărora le mulţumim pentru suportul extraordinar) în această mică aventură au fost PHOTOSETUP, DYNAPHOS, F64, COMUNITATE FOTO şi BAD or GOOD. Pentru pierderea inocenţei în ale fotografiei, PHOTOSETUP a oferit participanţilor la workshop discount-uri permanente la magazinul lor online. Una peste alta, workshopul a fost un succes şi suntem mândri că am reuşit cel mai important lucru pe care ni l-am propus: toţi participanţii vor fotografia de acum încolo folosind doar setările manuale ale aparatului foto. Ne propunem să revenim cu un workshop în culorile toamnei, poate în octombrie şi poate într-o altă locaţie spectaculoasă: Delta Dunării. Amatori?

PS: Pentru fotografii minunate, vă recomandăm una dintre cele mai bune camere foto entry-level (dacă nu cumva chiar cea mai bună): Canon EOS 600D.